Istoria primei biciclete

Există oameni care sunt prea leneși pentru a citi sau nu le este interesant. În special pentru acești oameni care caută informații rapide despre istoria primei biciclete, vedeți mai jos o imagine din istoria creării (invenției) bicicletei după versiunea site-ului wikimedia.org

Prima bicicletă. Introducere

Este foarte dificil de a urmări istoria invenției și apariția unei biciclete, fiecare țară, așa cum este cazul în istorie, “trage pătură” pe partea sa.

Așa că acum în internet s-a adunat o mulțime de surse cu diferite versiuni: reale și nu prea. De fapt, există două versiuni principale despre cine a inventat prima bicicletă din lume. Prima versiune susține că prima bicicletă a fost inventată în Rusia de către fierarul Artamonov.

Dar, în curând, această invenție a fost dată uitării. A primit denumirea de cărucior cu doua roți. În a doua versiune la întrebarea ”Cine a inventat prima bicicletă?” se consideră inventatorul Karl von Dresen. Despre el vă vom spune mai jos.

Însăși ideea de mișcare pe roți a omului , prin propria lui putere , a apărut cu foarte mult timp în urmă. Ca exemple pot fi toate tipurile de cărucioare și de vagoane cu patru sau două roți. Astfel de invenții au apărut concomitent în întreaga lume dezvoltată, ca exemplu ar fi Franța și Germania.

În cazul în care deja nu vă mai este interesant, atunci încercați să citiți despre ceea cu Ce este utilă bicicleta?.

Istoria invenției primei biciclete

Cu toate că istoria invenției bicicletei este ambiguă, totuși creatorul bicicletei îl putem numi pe Carl von Dresen – baronul german. În 1814 el a asamblat o oarecare  trotinetă din lemn pe care a numit-o ”mașină pentru mersul pe jos”.

Diferența principală dintre acel dispozitiv și bicicletelor moderne a fost doar că el nu avea pedale, și omul era nevoit să se împingă cu picioarele de sol, pentru a se deplasa. În 1817 Carl von Dresen a primit licență pentru invenția sa. Aceasta și a fost acea istorie despre invenția primei bicicletei.

În istoria ulterioară a dezvoltării bicicletei, invenția a fost numită “cărucior”, după numele creatorului său. Cuvântul este și acum în vocabularul nostru, dar sensul s-a schimbat complet.

Vorbind despre diferitele versiuni ale istoriei bicicletei – unele surse indică o dată complet diferită a invenției primei biciclete. Se presupune că a fost un inventator rus Artamonov, care l-a întrecut pe cel  german cu 14 ani. Din păcate, lui nu i-a fost dată o licență pentru invenția sa, cu toate că bicicleta lui lucra bine – așa cum zice istoria, Artamonov a mers pe ea aproximativ 5000 de kilometri.

În jurul anilor 1839-40 un oarecare Kirkpatrick Macmillan, un fierar scoțian, a decis să îmbunătățească bicicleta lui Dresen. Cel mai important în această modificare – era adăugarea de pedale. Macmillan a întrecut un pic timpul său și munca sa nu a fost apreciată de către publicul larg.

Istoria ulterioară a dezvoltării bicicletei provine, în general, din Europa de Vest și Statele Unite ale Americii. Diverse companii efectuau modificări la sistemul de tije, pe care le atașau la roata din față.

Istoria dezvoltării bicicletei

În 1853, datorită francezul Pierre Michaux a fost patentate pedalele care erau atașate la roata din față. În același timp bicicleta avea un scaun cu arc și frâna. În istoria bicicletei, acest model se numește ”păianjen”.

După ce pe data de 31 mai 1868, în suburbia Parisului Saint-Cloud a avut loc o cursă de doi kilometri pe bicicletele”păianjen”, plimbarea cu bicicleta a devenit peste tot o ocupație foarte distractivă.

Apropo: denumirea bicicletei nu are două sensuri – mersul pe ea a fost cu adevărat un proces dificil, era necesar să ai o rezistență și agilitate suficient de mare.

Apoi, în 1867, istoria bicicletei a fost completată cu un nou eveniment – inventatorul Cowper a creat o construcție nouă o roată cu spițe. La un an după acest eveniment, la Paris, compania “Meyer & Co”, a început fabricarea bicicletei cu lanț – așa-numita unitate de lanț la roata din spate.

1870-1885 – sunt anii bicicletelor poreclite cu o denumire hazlie ” scuturătorul de oase”. Așa se numeau bicicletele cu o roată mare în față. La roata din față erau atașate pedalele, iar roata din spate era mult mai mică. O astfel de roată mare era făcută cu ideea de a trece distanța cât mai mult posibilă într-o singură rotație a roții.

Astfel, din cauza acestor roți a crescut viteza maximă de circulație, și a ajuns la aproape 30 km/h, dar mersul pe acest tip de bicicletă era total nesigur – din cauza celor mai mici denivelări puteai să cazi, iar înălțimea mare ducea la traume mari. Ca alternativă la aceste”scuturătoare” erau probabil bicicletele cu trei roți, cu care acum se învață a merge copiii pe bicicletă.

În plus, în istoria bicicletelor “scuturătoare de oase” apare o ușoară îmbunătățire – inventatorul englez Lawson a adăugat în structura sa transmisia prin lanț . Acest model se numea “cangur”, viteza sa depindea de tipul roților dințate .

În 1880, guvernarea orașului Iași a înregistrat aproximativ zece de astfel de biciclete, și în curând, doi ani mai târziu, au început să apară și la București. Pentru drumurile din București din acele vremuri aceste biciclete nu se potriveau deloc, și toate au fost interzise de către guvernare.

Mai apoi, îmbunătățirea construcției bicicletei a urmat în continuu – doar în Statele Unite și Anglia au fost depuse aproximativ 6.000 de licențe.

Bicicleta sigură

Începutul creării bicicletelor moderne în istorie a fost inițiat în 1884 de către James K. Starley. Dar o descoperire într-adevăr foarte mare în tehnologia dată a făcut medicul veterinar scoțian John Boyd Dunlop, care a adăugat anvelopa pneumatică goală în interior.

Ca fiului său sa-i fie confortabilă plimbarea cu “păianjene”, a pus de roți furtunul de irigare și l-a umplut cu apă, dar aceasta a redus foarte mult viteza de deplasare. Atunci el a umplut furtunul cu aer, și chiar a inventat o supapă specială, astfel încât aerul să nu iasă de sub pneurile sale proprii de presiune. Această invenție a devenit anume acea inovație, care a ajutat la o răspândire largă a bicicletelor.

În istoria ulterioară a bicicletei , ea este îmbunătățită în mod constant, s-a redus greutatea, s-a mărit viteza, a crescut nivelul de confort și durabilitate. Și iată că acum pentru noi bicicleta nu este doar o modalitate de a te distra, dar, de asemenea, un transport cu drepturi depline pentru circulația pe orice teren.  Iar gama este atât de mare și diversă, încât să alegi o bicicletă, nu este atât de ușor!

Articole similare:

Piste pentru biciclete: cum arată, istoria apariției și probleme Cele mai neobişnuite biciclete din lume Tipuri de biciclete – ce fel de biciclete există Prima bicicletă cu cadrul din lemn Top-ul celor mai bune biciclete hibride Mini-biciclete pliabile pentru bărbaţi şi femei Tipuri de frâne pentru biciclete Cadru pentru biciclete. Din ce material să alegi? Instrumentele necesare pentru repararea unei biciclete Cum să protejezi bicicleta de furt și de hoți Cum să faceți dintr-o bicicletă un aparat de fitness Mersul pe bicicletă ca metodă de slăbit