Alegerea bicicletei potrivite – momente cheie

Înainte de a cumpăra o bicicletă, trebuie să vă puneţi întrebarea: „Cum îmi voi folosi bicicleta?” În toată ţara s-au cumpărat multe biciclete dintr-un impuls, în prima zi însorită de primăvară, şi acum zac nefolosite prin garaje şi grădini, fiindcă deţinătorii lor şi-au dat seama că au cumpărat o mărime diferită sau un stil nepotrivit. Dacă sunteţi începător în folosirea bicicletei, ar fi mai bine să împrumutaţi sau să închiriaţi una în loc să cheltuiţi banii câştigaţi cu trudă, sau , desigur, informaţi-vă bine înainte de-a vă alege un însoţitor pe doua roti (bicicleta).

Biciclete pentru adulţi

Timp de mulţi ani, piaţa bicicletelor pentru adulţi a fost dominată de şosea, cu roti de 27 inch (68 cm). Apariţia bicicletei de munte cu roţi de 26 inch (66 cm) la jumătatea 1970 a dus la contestarea acestei supremații și vânzările de biciclete de munte au ajuns rapid să te depăşească pe cele de bicicletele tradiţionale pentru adulţi. In ultimii ani, constatăm o ascensiune a aşa numitelor biciclete hibride (adesea numite si biciclete de oraş sau biciclete pentru navetişti cu roti si anvelope foarte rezistente de 27 inch (70 cm).

In afara de aceste tipuri de biciclete, in prezent mai exista biciclete de munte (mountain bikes) cu roti de 26 inch (74 cm), biciclete off-road si cursiere aero. Toate aceste informaţii sunt poate prea mult, dar este cert ca, avându-le, veţi găsi biciclete potrivita pentru voi.

Biciclete de viteză (cursierele)

După cum arată şi numele, această bicicletă este creată pentru viteză. Geometria ei conţine unghiuri care facilitează menţinerea biciclistului într-o poziţie sportivă. Prin urmare, gâtul furcii este înclinat într-un unghi mai ascuţit decât la o bicicletă de anduranţă, ampatamentul este scurt, iar distanţa până la ghidon este mai mare, pentru extensia obligatorie a corpului. De asemenea, această bicicletă este mai rigidă, pentru un mai bun transfer al forţei, dar în defavoarea confortului, în timp ce selectarea vitezei are mai mult rolul de a genera forţă decât de a rula pe drumuri de ţară.

Bicicletele (cursiere) de anduranţă (de șosea)

Acest tip de bicicletă este relativ nou introdus în lista de biciclete cursiere, prezentând o geometrie mai relaxată decât o bicicletă de competiţie, cadre astfel construite încât să facă rularea mai lină şi posibilitatea de a adăuga anvelope mai late. Ea este proiectată în scopul asigurării unui confort cât mai mare în timpul rulării, fapt pentru care este ideală pentru evenimentele solicitante şi drumurile lungi.

Bicicletele de anduranţă au de obicei un ampatament (distanţa dintre axele roţilor) mai lung, ceea ce le conferă mai multă stabilitate. În /general, ghidonul este poziţionat mai sus decât la bicicletele cursiere tradiţionale, pentru a reduce efortul din gât şi umeri.
Această modificare de geometrie duce /la o poziţie mai puţin aerodinamică, dar confortul pe distanţe lungi este mult mai mare.

Biciclete de munte

Categoria bicicletelor de munte cuprinde câteva dintre ele mai variate stiluri de biciclete existente. Unele sunt destinate competiţiilor, fiind destinate unui rulaj foarte rapid şi pe un teren mai puțin solicitant, în timp ce la celalalt capăt al spectrului, bicicletele de munte de coborâre (downhill) vezi aici, sunt create ca să facă faţă unor pante incredibil de abrupte şi unor obstacole uriaşe, fiind în acelaşi timp aproape imposibil de condus pe teren plat, chiar şi pe distanţe mici. Geometria lor compactă şi anvelopele cu volum mare sunt proiectate să amortizeze denivelările din natură sau create de mâna omului. Multe au suspensia pe furca anterioară sau chiar pe cadru.

Bicicletele de munte sunt de obicei realizate din fibră de carbon, aluminiu, oţel sau titan, au frâne cu disc standard si au roţi de diferite dimensiuni în funcţie de scopul în care sunt folosite.

În trecut, bicicletele de munte aveau roţi cu diametrul de 26 inch (66 cm), după care standardul a devenit 7,5 inch (69,85 cm) (650b). Producătorii au făcut experimente și cu dimensiuni mai mari de roti, cum a fost cazul bicicletei cu roţi de 29 inch (73,66 cm) (aceeaşi mărime ca roata de şosea 700c, care treceau peste obstacole mai uşor, deşi cântăreau mai mult. Această dimensiune a devenit normlă datorită capacităţii de a asigura tracţiune şi viteză mai mare. în ultimii ani au luat avânt bicicletele „groase”.

După cum arată şi numele, acestea sunt biciclete de munte unde lăţimea anvelopelor este de 3,8 inch (9,65 cm) sau mai mult şi care îşi au originea în ramele realizate de producătorii din Alaska, care şi-au dat seama că aceste roţi mai groase au o aderenţă mai bună pe zăpadă. Ideea a avut succes şi s-a răspândit în rândul maselor. De asemenea, există biciclete de munte pentru coborâre (downhill). Acestea sunt în general mai grele şi mai puternice decât bicicletele de munte tradiţionale deoarece sunt destinate coborârilor pe terenuri abrupte și accidentate, care adesea obligă la sărituri, căderi, sunt pline de pietre şi alte obstacole.

Bicicletele aero

Bicicletele aero reprezintă una din cele mai recente inovaţii din industria de specialitate. Ele sunt proiectate să fie extrem de aerodinamice, ceea ce le face să străpungă aerul mai eficient decât orice altă bicicletă cu ghidon coborât. Această calitate aerodinamică pronunţată este realizată prin: prevederea unor ţevi suple sau cu formă aerodinamică în locul versiunii rotunde, precum şi a unei tije de şa retezate, folosirea frânelor integrate şi a dirijării din interior a cablului.

Bicicletele aero se produc de obicei cu roţi cu jante adânci, care sunt mai aerodinamice.

Bicicletele de triatlon / TT

Bicicletele time-trial (TT) şi de triatlon au reprezentat sursa de inspiraţie pentru bicicletele de şosea aero, caracterizând modelele cu forme rotunjite create în scopul îmbunătăţirii calităţilor aerodinamice. Panta tijei şeii este mai abruptă pentru a-l proiecta pe ciclist cât mai în faţă, permiţându-i acestuia să adopte o poziţie de rulat extrem de aerodinamică şi eficientă. Această poziţie menită să întâmpine în deplasare cea mai mică rezistenţă din partea aerului, se dovedeşte a fi semnificativ mai aerodinamică decât o configuraţie standard.

Aero barele şi geometria extrem de aerodinamică fac ca acest tip de bicicletă să fie mai greu de manevrat; de aceea, aceste biciclete sunt destinate mai mult triatlonului non-drafting sau curselor time-trial destinate evenimentelor de masă. Bicicletele TT şi cele de triatlon se aseamănă foarte mult, deşi bicicletele de triatlon se caracterizează adesea prin posibilităţi sporite de depozitare şi alimentare, de exemplu pe tubul superior. Se observă că cu cât mai aerodinamică este o bicicletă, cu atât mai puţin confortabilă devine. Prin urmare, bicicletele TT/Tri sunt incomode pe distanţe lungi.

Bicicletele de ciclocros

Privite de la distanţă, bicicletele de ciclocros seamănă extrem de mult cu bicicletele de şosea, dar, la o examinare mai atentă, se vor observa unele diferenţe subtile, dar semnificative. Bicicleta de ciclocros are anvelopele puţin mai late şi mai noduroase în scopul unei aderenţe sporite şi a unei mai mari stabilităţi în cursele pe teren accidentat.

De asemenea, există un spaţiu mai mare între roată şi cadru, ceea ce o face să facă faţă mai uşor terenurilor noroioase. Frânele disc sunt aproape standard, ele funcţionând mai bine decât etrierele pe teren accidentat. Angrenajul este prietenos pentru picior, uşurând rulajul pe sol cu rezistenţă mai mare.

Bicicletele de pietriş

Dacă credeţi că diferenţele dintre bicicletele de ciclocros şi cele cursiere sunt subtile, ei bine, cele dintre bicicletele de ciclocros şi cele de pietriş sunt infime. Deosebirea principală constă în faptul că bicicletele de pietriş sunt destinate nu atât competiţiilor, cât rulajului de-a lungul mai multor zile pe o multitudine de terenuri. Ele sunt dotate cu orificii pentru fixarea apărătorilor şi grătare pentru aşezarea bagajului.

Geometria ramei unei biciclete de pietriş este mai puţin adâncă, pentru o conducere mai relaxată şi mai confortabilă. Aceste biciclete au capacitatea de a primi anvelope mai late şi o mai mare varietate de angrenaje în scopul unor drumuri mai lungi şi mai tihnite.

Bicicletele cu angrenaj fix – tip fixie

O bicicletă cu angrenaj fix este pur şi simplu o bicicletă fără un pinion liber la butucul din spate, ceea ce înseamnă lipsa rulării inerţiale. Acest tip de bicicletă a stârnit uimire şi bucurie în rândurile comunităţii de ciclişti, dar indiferent dacă este urât sau iubit, el are beneficiile sale certe. Primul dintre acestea decurge din faptul că, pe bicicletele tradiţionale, rulaţi cu pinionul liber în medie 10-30% dintr-un drum.

Cu bicicleta cu pinion fix, acest lucru nu este posibil, deci efortul sistemului tău nervos şi al celui muscular va fi mult mai mare; de fapt, unii susţin că o oră pe o bicicletă cu pinion fix echivalează cu două ore pe o cursieră. Datorită faptului că o bicicletă cu pinion fix se poate dispensa de torpedou, ea este mai uşor de întreţinut. O bicicletă cu o singură viteză este în mare parte similară, doar că se poate rula cu pinion liber. Multe biciclete de acest gen au un torpedou basculant, cu care poţi trece dintr-o dată de la tipul cu pinion fix la cel cu o singură viteză şi mers în gol.

Biciclete pliabile

Ca şi bicicletele electrice, bicicletele pliabile cunosc o ascensiune remarcabilă, comoditatea şi preţul lor rezonabil sunt argumente atractive pentru mulţi oameni. Desigur, ele nu sunt la fel de rapide ca replicile lor cursiere.

Roţile de 16 sau 20 inch se aleg în funcţie de câte biciclete de şosea se pot plia şi transporta în autobuz. Această capacitate de pliere ridică problema greutăţii. Având în vedere că acest tip de bicicletă va fi transportată cu braţele, cu cât este mai uşoară, cu atât este mai bine. Dar, de obicei, atribut se reflectă în preţ.

Bicicletele hibride

După cum sugerează şi numele, aceste biciclete combină aspecte ale bicicletei cursiere tradiţionale cu elemente de la bicicleta de mute, dând naştere bicicletei ideale de oraş sau “de naveta”, cele mai multe au roţi de 700c, cu jenţi mai late şi cauciucuri de 700 x 32, deşi unele modele folosesc o roată de 26 inch cu anvelopa îngustă (1,9 inch sau mai puţin), care are modelul striaţiilor neted sau semi-neted.
La capătul de jos al scalei, trebuie să vă aşteptaţi la un cadru de oţel (posibil, aluminiu), dotat cu schimbătoare şi frâne de tip Vbrake. Modelele din categoria de mijloc pot prezenta frâne disc, o furcă cu suspensie şi tuburi ale ramei cu butuc.

Modelele din partea inferioară a clasamentului au adesea schimbătoare cu butuc, frâne disc hidraulice şi o furcă cu suspensie de calitate.
Datorită poziţiei verticale de condus, ghidonului plat şi capacităţii de a aborda optim gropile şi bordurile, aceste biciclete sunt alegerea perfectă pentru navetişti. De asemenea, ele sunt ideale pentru mersul la cumpărături sau drumuri uşoare deoarece au pe ramă dispozitivele necesare fixării cu uşurinţă a grătarului şi coşurilor.

Bicicletele de turism – trekking

Sub multe aspecte, bicicletele de turism sunt nişte cursiere foarte rezistente, dar cu unghiuri ale ramei mai generoase şi cu adaosul unor puncte de fixare pe ramă care să permită fixarea unui grătar şi a coşurilor. Bicicletele de turism tradiţionale au ghidonul coborât, dar în prezent multe dintre ele au mânerele ghidonului plate, în stilul celor ale bicicletelor de munte, sau înălţate.

Unele biciclete de turism moderne au adoptat roţile de 26 inch ale bicicletei de munte pentru a crea o bicicletă cu care se poate merge oriunde şi care face faţă oricărui teren
Pentru ciclistul serios, care are intenţia să facă turul lumii pe bicicletă, o ramă de oţel personalizată va fi întotdeauna prima alegere, deoarece o ramă de oţel poate fi reparată oriunde în lume.

E-bikes

Bicicletele electrice sau „e-bikes” – devin din ce în ce mai populare în toată lumea. De exemplu, în Olanda, una din cinci biciclete cumpărate are în prezent motor electric. Ideea este destul de simplă: un set de baterii, adesea amplasat pe ţeava inferioară, alimentează motorul, care poate porni cum şi când doriţi. Este totuşi necesar să pedalaţi, dar aveţi posibilitatea să rulaţi mai domol atunci când vântul vine din faţă sau când urcaţi o pantă. Această bicicletă este perfectă pentru navetişti şi se poate alege din numeroase categorii.

Bicicletele de damă

În trecut, bicicletele pentru femei se caracterizau doar prin absenţa ţevii superioare compensată de o ţeavă inferioară curbată. Aceste biciclete olandeze elegante de tip step-through (la care segmentul orizontal specific bicicletelor bărbăteşti lipseşte sau este reamplasat oarecum paralel cu cel diagonal, care face legătura între grupul pedalier şi axul furcii din faţă) rămân populare, dar în prezent toate tipurile de biciclete prezintă accente specific feminine, adaptate anatomiei femeii.

Bicicletele de şosea (cursierele) destinate ciclistelor, au emblema “WSD” (engl. „women-specific design” model specific de damă). Dacă odinioară producătorii neglijenţi se mulţumeau să aplice un strat de vopsea roz, în prezent emblema WSD semnifică faptul că bicicletele respective au de obicei ţevi superioare mai scurte, care se conformează părţii superioare mai mici a corpului feminin, şi ţevi de şa mai lungi, care ţin seama de lungimea mai mare a picioarelor femeii.

De asemenea, braţul pedalei poate fi mai scurt şi, în lumea bicicletelor de munte, o bicicletă poate fi dotată cu furci cu suspensii realizate pe măsură. Veţi constata totodată cum cursierele de damă mai mici pot avea roţi de 600c în locul celor standard de 700c întâlnite la majoritatea bicicletelor cursiere.

Totuşi, este bine să consultaţi cu atenţie cataloagele producătorilor, deoarece bicicletele de damă fabricate de ei pot diferi de variantele bărbăteşti doar cu câţiva milimetri. Sau mai mult de atât, ele pot avea exact aceeaşi ramă (cadru) ca versiunea masculină, dar cu o tijă mai scurtă, o şa specific de damă şi braţ de pedală mai scurt. Şi, desigur, vor fi vopsite într-o culoare mai feminină. Este posibil să plătiţi în plus pentru aceste mici modificări şi puteţi ajunge la un preţ semnificativ mai mic dacă adaptaţi o ramă de bicicletă bărbătească (prin schimbarea tijei şi a şeii, de exemplu) în loc să plătiţi suplimentul de preţ pentru o bicicletă WSD.

Rama clasică de tip step-through continuă să fie o opţiune viabilă pentru multe femei. Bicicletele în stil continental (sau „olandeze”) au deseori lanţul complet capsulat, lumini acţionate de un dinam, sisteme de securitate complete, butuci de roți și frâne de roată libere. Deși nepotrivite pentru drumuri lungi, aceste biciclete sunt perfecte pentru drumuri scurte, pentru cumpărături sau pentru o seară în oraș.

Problema principală pentru multe femei este probabil alegerea unei șei confortabile. În ultimii ani, au început să apară pe piață multe șei specifice de damă. Toate sunt mai late în spate și în general mai scurte și multe sunt umplute cu gel ca să fie mai moi și mai confortabile în timpul călătoriei — teoretic. Totuși, o șa moale nu înseamnă neapărat o șa confortabilă. Cicliștii serioși preferă o șa mai fermă. O variantă ar fi să montați la început o protecție de șa cu gel —în cazul în care aveți deja fixată o șa fermă de damă – și apoi să încercați să faceți drumuri scurte fără ea. În oricare din situații, alegerea unei șei confortabile se reduce în ultimă instanță la preferințele personale.

Bicicleta cursieră de damă cu ramă mică este potrivită pentru o ciclistă serioasă, dar, dacă la locul dumneavoastră de muncă nu există vestiare în care să vă puteţi schimba, nu este potrivită pentru navetă.

Alegerea dimensiunii bicicletei

Alegerea bicicletei potrivite era un lucru simplu atunci când toate bicicletele aveau un cadru principal simplu, triunghiular, şi ţeava superioară era mai mult sau mai puţin paralelă cu pământul. Producătorii stabileau mărimea cadrului în funcţie de distanţa de la centrul axului pedalier până în locul unde tija de şa iese din cadru (sau vârful tijei de şa). Lungimea ţevii superioare creştea în funcţie de lungimea tijei şeii.

După ce stabileaţi de ce mărime de bicicletă aveaţi nevoie, era (mai mult sau mai puţin) simplu să treceţi de la o bicicletă produsă de un fabricant la cea produsă de altul fără să vă faceţi griji că dimensiunile erau diferite. Apariţia bicicletei de munte (mountain bike), cu ţeava sa superioară înclinată şi a cursierei compacte, a pus punct folosirii acestei ecuaţii simple. În plus, introducerea headsetului „A-head” (cu capacitatea sa de a permite schimbarea uşoară a tijei) şi a tijelor de şa super lungi (până la 300 mm) a transformat alegerea dimensiunilor corecte a bicicletei într-o operaţiune foarte dificilă. Mulţi producători au abandonat mărimile de cadre bazate pe măsurători şi acum îşi denumesc bicicletele „mici”, „medii” şi „mari” şi apoi sugerează înălţimea recomandată pentru fiecare dimensiune de ramă.

Dacă alegerea se face în funcţie de dimensiunile cadrului, va fi util tabelul de mai jos. În el figurează dimensiuni de cadre pentru bicicletele de munte (MTB) şi pentru cursiere (R). Totuşi, cel mai bine ar fi să cereţi sfatul celor de la magazinul de biciclete, mai ales că în prezent există biciclete demonstrative care pot fi împrumutate sau închiriate pentru o zi. Taxa de închiriere este în mod normal scăzută din preţ dacă cumpăraţi bicicleta. Însă ar fi nepractic ca magazinele de biciclete să deţină biciclete de încercare pentru toate modelele şi dimensiunile, deci să nu vă aşteptaţi ca magazinul din localitatea dumneavoastră să aibă în stocul de împrumut o bicicletă cursieră XXL din fibră de carbon!

Bicicleta de triatlon

Bicicletele time trial (TT) şi de triatlon sunt destinate vitezelor mari. De aceea, ele au o formă aerodinamică, bare time trial, roţi aero şi un front end coborât. Alegerea bicicletei TT de dimensiune potrivită este crucială pentru a putea adopta poziţia de deplasare cea mai aerodinamică şi este în mod special importantă dacă vă deplasaţi pe distanţe lungi.

Bicicletele hibride

Bicicletele hibride sunt de obicei folosite la navete sau deplasări de plăcere. Ele incorporează adesea o stilizare de bicicletă de munte, dar cu cauciucuri mai netede şi mai înguste. De asemenea, pot avea aspectul unei biciclete cursiere, dar cu mânerele ghidonului plate. Când alegeţi o bicicletă hibridă, cel mai bine este să o faceţi în funcţie de rulajul preponderent pe sosea sau în teren.

N.E.: 1 in = 1 ţol= 2,54 cm

Bicicleta pentru copii

Bicicletele pentru copii se bazează mai degrabă pe mărimea roţilor decât pe cea a ramei. Tabelul de mai jos poate fi folosit ca ghid aproximativ pentru mărimea bicicletei pe baza vârstei. Cea mai mare greşeală pe care o fac părinţii când le cumpără copiilor prima bicicletă este să aleagă una prea mare gândindu-se că „se vor adapta”. Nimic nu-i îndepărtează pe copii de mersul pe bicicletă mai mult decât o bicicletă prea mare. Da, vor ajunge să se adapteze la ea, dar această experienţă îi va frustra atât de tare încât este posibil să nu mai vrea să se urce niciodată pe o bicicletă.
Se începe cu bicicletele de echilibru — vezi articolul dat pentru detalii. Se continuă cu biciclete cu roţi de 14 in şi 16 in, care au o construcţie destul de sumară, sunt dotate cu componente ieftine, dar sunt funcţionale şi vor rezista destul de mult timp cu o întreţinere elementară.

O bicicletă de echilibru îl va obişnui pe copil cu senzaţia oferită de mersul pe bicicleta cu două roţi.

Acordaţi totuşi o atenţie specială frânelor fragile de tip etrier cu care sunt prevăzute aceste biciclete, căci mâinile mici ale copiilor nu au forţa necesară acţionării lor în cazul în care cablurile sunt uzate sau punctele-cheie sunt insuficient reglate şi nu sunt lubrifiate.
Nevoia de a mări dimensiunile roţilor transformă tot mai mult bicicleta pentru copii într-una de adulţi la scară redusă. Bicicletele BMX (pentru ciclo-cross) cu roţi de 20 in se numără printre cele mai robuste existente şi sunt recomandabile copiilor începând cu vârsta de nouă ani şi adulţilor. Datorită configuraţiei lor simple, cu o singură viteză, întreţinerea este accesibilă şi necomplicată. Bicicletele cu roţi de 24 in sunt potrivite şi pentru adulţi scunzi.

De multe ori, exemplarele mai scumpe sunt dotate cu componente de calitate. Dacă bicicleta urmează să fie dată mai departe fraţilor mai mici ai copilului, ar fi bine să luaţi în considerare o investiţie mai mare pentru un model de calitate superioară.
Încercaţi să evitaţi să cumpăraţi o bicicletă la modă sau „în tendinţe”. La dimensiuni mai mari ale roţilor, o bicicletă simplă, de modă veche, cu ramă triunghiulară, rămâne cea mai bună opţiune. De asemenea, dacă nu alegeţi un model de top, evitaţi bicicletele cu componente de suspensie, deoarece acestea sunt adesea rudimentare şi greoaie.

Roţile de 24 inch

Adesea dotate cu schimbătoare, lagăre etanşe şi jante din aliaj, acestea nu sunt altceva decât biciclete de adulţi la scară redusă. Cu ţeava superioară oblică şi tija şeii lungă, aceste biciclete sunt potrivite pentru o gamă largă de înălţimi. Modelele de calitate superioară prezintă headset-uri de tip „A-head”, frâne de tip V şi schimbătoare variabile.

Bicicletele BMX

Aceasta este o bicicletă BMX de 16 inch (majoritatea au roţi de 20 inch), Cu cauciucurile lor cu volum mare şi roţile cu 36 de spiţe (sau la modelele de mare putere), aceste biciclete rezistă la un grad uimitor de utilizare intensă şi uzură, Ele sunt o alegere excelentă pentru învăţarea abilităţilor necesare curselor off-road, cum este cazul săriturilor, dar nu sunt deloc potrivite pentru mersul pe distanţe lungi.

Bicicletele cu roţi de 14 inch

Adesea dotate cu roţi stabilizatoare, acestea reprezintă prima bicicletă a multor copii. Roţile stabilizatoare se îndepărtează de îndată ce copilul capătă încredere.

Bicicletele cu roţi de 16 inch

Aceste biciclete pot fi prevăzute cu roţi stabilizatoare dar ele nu sunt necesare decât în cazul copiilor cărora le lipseşte încrederea. Unele biciclete de acest tip pot avea schimbătoare de viteze cu şase sau şapte viteze. Sunt recomandate pentru excursii scurte de familie.

Bicicletele cu roti de 20 inch

Aceste biciclete sunt recomandate băieţilor şi fetelor începând cu vârsta de 7 ani. Ele pot fi cu o singură viteză sau pot dotate cu schimbătoare de viteze

Învăţarea copilului să meargă pe bicicletă

De ani de zile, fiecare dintre noi urmează aceeaşi cale de învăţare a mersului pe bicicletă: tricicletă, bicicletă cu roţi stabilizatoare, bicicletă fără roţi stabilizatoare. Acest traseu al competenţei mersului pe bicicletă rămâne valabil, desigur, şi vom ajunge în scurt timp să vorbim şi despre el. Dar în ultimii ani, bicicletele de echilibru au devenit un instrument din ce în ce mai folosit la învăţarea acestei îndemânări.

Bicicleta de echilibru este pur şi simplu o bicicletă fără pedale, schimbătoare de viteză sau lanţ; copilul se împinge înainte cu ajutorul picioarelor. Aceasta înseamnă că, în loc să înveţe în acelaşi timp să pedaleze, să stea în echilibru pe bicicletă şi să frâneze, copilul are doar capacitatea de a sta în echilibru atunci când vine momentul bicicletei cu pedale.
Există multe tipuri de biciclete de echilibru, dar prima condiţie în cazul unei alegeri este mărimea cadrului — dacă e prea mare, un copil mic va face prea mult efort; dacă e prea mic, nu se va potrivi unui copil mai mare.

Totodată, va trebui să luaţi în calcul şi posibilitatea de reglare a şeii.
Totuşi, chiar dacă se porneşte cu o bicicletă de echilibru, trecerea la pedalare fără roţi stabilizatoare poate fi prea bruscă. Acesta va fi momentul introducerii bicicletei pentru copii cu roţi stabilizatoare.

Aceasta îi va da curaj copilului şi îl va face să înţeleagă cum să vireze şi să frâneze fără să-şi mai facă probleme şi pentru menţinerea în echilibru. Îndepărtarea roţilor stabilizatoare poate fi o decizie dificilă. Momentul în care începe să accelereze şi să meargă pe distanţe scurte fără ca una din roţile stabilizatoare să stea pe pământ poate fi un semn bun că acestea pot fi îndepărtate.

Cel mai bun loc în care copilul poate învăţa să meargă pe bicicletă fără roţi stabilizatoare este o pantă uşoară cu iarbă. Panta trebuie să fie suficient de abruptă ca să permită coborârea fără nevoia de a pedala. Ideal ar fi ca panta să aibă în partea de jos o mică ridicătură pentru a anula viteza pe care o câştigă micul ciclist.

Aşezaţi copilul cu picioarele bine fixate pe pământ (coborâţi şaua dacă este nevoie) şi apoi cereţi-i să ridice picioarele în timp ce bicicleta coboară panta. Cel mai bine este să urmaţi copilul la vale cu mâna aşezată exact sub şa dar fără să o atingeţi. Dacă este iminentă o cădere, apucaţi şaua şi susţineţi bicicleta. Când copilul capătă încredere, încurajaţi-l să-şi aşeze picioarele pe pedale. În ultima fază, învăţaţi-l să şi pedaleze. Aduceții mereu aminte că sunteți aproape și îl veți sprijini (lângă părinți totul este mai ușor). Copii învață rapid dacă știu că la final vor fi lăudați.

Când copilul este sigur pe el, şaua poate fi ridicată în poziţia corectă. Este momentul să-l învăţaţi câteva exerciţii simple de conducere a bicicletei. Cereţi-i să se oprească pe o linie şi apoi să ocolească o serie de conuri. Aşezaţi conurile din ce în ce mai aproape unul de altul pe măsură ce priceperea copilului creşte. Când sunteţi mulţumit cu felul în care copilul conduce bicicleta, este momentul să-l introduceţi în trafic. Începeţi pe o stradă liniştită de cartier şi pedalaţi permanent în spatele lui — nu prea aproape, dar la o distanţă de la care să vă poată striga.

În final, toţi bicicliştii începători ar trebui să participe şi la câteva ore de pregătire formală. Acest lucru se poate face uneori la şcoală. Încurajaţi-i întotdeauna pe copii să poarte cască de fiecare dată când merg pe bicicletă, mai ales atunci când învaţă.

Articole similare:

Ce este necesar să faci în cazul furtului bicicletei? Află cum se reglează frânele bicicletei Repararea lanțului bicicletei Transportarea bicicletei în transportul public Totul despre portbagajul bicicletei Mentenanța bicicletei – Cum să întreții bicicleta? De ce scârțâie frânele bicicletei în timpul frânării? Cum să sari și să mergi pe roata din spate a bicicletei Demontarea roţii din spate, cum demontezi și montezi roata din spate a bicicletei? Tipuri de frâne pentru biciclete Ce trebuie să știi despre deplasarea pe bicicletă prin oraș Cum să alegi corect un ghidon pentru bicicletă